marți, 8 noiembrie 2011

Copii cu arma-n mana


Hai sa murim ca soldatii pentru ceva prost, asta  fost deviza noastra, dusa de altfel la bun sfarsit. Traiam cu praf de pusca si ne pierdeam libertatea la jocuri de carti, poate ti-ai fi dorit si tu macar o data sa fim copii, nu eroi ai patriei care scrumeaza stramb si ametesc din bere amara.
            Tot ce am putut face a fost sa privim ceata cu amaraciune si sa nu ne temem de ea, eram considerati bravi pe front, insa amandoi stiam ca in viata eram iepuri: calcam zdruncinat pe drum, urmand ordinele cuiva, fara sa ne luam macar o data inima in dinti.
            Suntem doi lasi ai aceluiasi regiment, lasi cu multe decoratii. Nu avem propriile noastre idei, propria noastra constiinta. Suntem udati de ploaie cand ploua si nu petrecem doua nopti in acelasi loc. Am fost facuti sa masuram din priviri terenul de lupta, insa asta nu compenseaza faptul ca nu ne putem cantari vocile macar pentru o clipa.
            Pe ascuns ma loveai cu cate un zambet, imi sfasiai carnea cu pasiunea ta, iar eu zaceam si imi simteam aura mutilata de tine, eram un simplu subordonat. Aveam dreptul sa ma prostesc, si stii bine asta! Eu, copil nascut in lupta, cu soapte in suflet si cu arma in mana, crescut sa lupte cu inima de piatra fara sa simt tentatiile zaharului.
            Credeai ca iubirea e un ciob de sticla, gata mereu sa iti zgarie pielea, gata mereu sa iti pateze sangele, deveneai dependent si setea te ustura mai tare decat pofta de morfina, te simteai asfixiat de rasete, iar genunchii iti tremurau in nestire. Simteai cum gradele iti erau luate inapoi si ramaneai fara ambalajul maretiei lor, dar noi clipeam fericiti cu gandul la ziua de maine, nestiind ca soarele ne-ar putea minti oricand. N-am putut sa visam, nici macar sa ne atingem o clipa cu varful degetelor pentru ca praful de pusca incepuse sa se ridice printre noi, primul semn al luptei.
            Alergam incetosati, uitam de idealul zilei de maine si de bataile inimii tale. Loveam cu ochii inchisi nimicul lor, aparandu-l pe al nostru. Stiu ca ne varsam sufletele inainte ca ele macar sa existe cu adevarat, chiar inainte sa isi gaseasca scopul.
            Totul s-a consumat pentru ei si am schimbat iubirea pe o proasta vitejie, am murit copii cu sange scurs pe front si odata cu el s-au varsat si visele unor inimi aproape goale.