Sa nu mai visam..

Vreau sa ma opresc din visare, sa fiu imuna la vise. Vreau ca ele sa treaca prin mine ca niste fantome. Sa le simt profunzimea, dar sa nu le bag in seama, sa treaca prin mine si sa ma lase rece, la fel ca inainte .

 Vise? Cele mai afurisite viziuni pe care omul le poate trai, , iti dau sperante, te hranesc cu iluziile lor efemere, iti mangaie ranile demult infectate, iti alina si ultimul strop de durere, te fac sa speri ca totul va fi perfect, te fac sa iti imaginezi ca in sufletul tau secetos din cauza suferintei va veni o ploaie torentiala care va imbunatati lucrurile. Iti aduc zambetul pe buze intr-o clipa in care nimeni nu se astepta sa te ridici de jos si sa privesti inainte, iti aduc speranta in suflet, te fac sa calculezi fiecare sansa de reusita si la primul semn sa intri in extaz, te fac sa crezi ca nu mai e un vis, te fac sa crezi ca devine realitate si atunci cand esti cel mai sigur ca e adevarat, ca ai reusit si esti multumit de tine insuti, atunci dispar. Atunci pleaca si te lasa cu inima goala, pentru ca atunci realizezi ca in tot acest timp ai fost la mii de kilometrii departare de realitate, ca tot ce te-a facut sa continui sa mergi inainte a fost sufletul tau care nu accepta faptul ca lupti pentru un razboi incheiat deja. In loc sa te ridici si sa te indrepti in directia opusa, te-ai intors pe acelasi drum, neacceptand faptul ca ai fost infrant si ca sansele au fost spulberate demult. Intr-adevar, speranta moare ultima, dar cand deja totul a murit e clar ca si speranta a murit. E clar ca visele te fac sa te lupti cu tine insuti, te fac sa te lupti cu propria ta minte. Ea iti spune sa te trezesti, iar tu continui sa lupti, sa nu accepti adevarul. Si cand iti dai seama ca in tot acest timp ai luptat pentru o cauza pierduta , atunci incepe suferinta, si atunci iti dai seama ca visele, ca urmele acelea de speranta din sufletul tau ti-au facut asta, ca ele te-au pus sa te intorci in trecut. Dar nu putem trai in trecut, si nu putem trai mancand vise. Ele te invita intr-un palat imens unde iti ofera tot ce ti-ai dorit FERICIREA, iti ofera tot ce ti-ai dorit vreodata pana incepi sa iti dai seama ca traiesti izolat de restul lumii, ca esti inchis in globul tau perfect de sticla unde nimeni nu poate ajunge, raul nu poate ajunge si cu cat iti dai seama ca nimic din ce ti-ai imaginat, din ce ti-au oferit visele nu e real, cu atat mai repede tot acest univers perfect in care locuiesti dispare , si astfel fiecare strop de apa din sufletul tau se evapora, se elimina printr-un plans pueril si din nou apare seceta. O seceta mult mai arzatoare, care te apasa si nu iti da drumul pana cand nu stie ca fiecare sentiment din sufletul tau e zdrobit, calcat in picioare, pana cand realizezi ca era mai bine sa visezi si sa nu iti dai seama ca vorbele altora pot fi insulte, ca atunci cand placi pe cineva nu e obligatoriu sa te placa inapoi si cand realizezi faptul ca nu toti iti vor binele

            Pentru mine visele inseamna dezamagire. Ca atunci cand iti e sete si bei un strop de apa si devi si mai insetat. Te face sa iti doresti mai mult, mult mai mult. Iti doresti ca intregul univers sa se concetreze asupra ta si sa iti ofere ce iti lipsea, sa te protejeze de ce iti era frica si sa iti readuca ce ai pierdut. Cand visezi, te simti in al 9lea cer, simti ca primesti o noua sansa, toata lumea isi doreste asta, dar nu este reala. Putin sunt cei care dupa ce se trezesc dintr-un vis nu sufera, si mult mai putin sunt cei care isi indeplinesc visul cu adevarat. Normal ca vreau sa visez din cand in cand, vreau ca cineva sa imi planteze semintele fericirii in suflet, vreau ca cineva sau ceva sa ma faca sa cred, sa simt iubirea si fericirea pe propria-mi piele, dar stim cu toti cum se termina. Toti oamenii au dreptul sa viseze, dar cu cat ne trezim mai devreme la realitate cu atat va fi mai usor pentru noi sa suportam volatilizarea sperantei. . Prefer sa creez o pastila contra visarii si sa o iau la un interval de 6 ore decat sa ma imbat dintr-o fericire falsa. Cel mai bun leac contra visarii e pesimismul, sa fiu sigura ca am pierdut si sa nu ma mai intorc inapoi sa nu imi fac sperante de pomana si sa nu imi doresc ceva de care sa fiu sigura ca se va implini. Dar pana la urma, visele ne deosebesc pe noi oamenii de alte fiinte vii si din cand in cand ne trebuie sa credem in speranta , desi ea nu mai exista