luni, 17 ianuarie 2011

Ne gasesti la coada infinitului

Alergam pe campia cunoasterii
Si ma feream de miile de ganduri razbunatoare ce ma atacau
Ma loveau cu sagetile lor de cuvinte fara sens
Si imi sopteau ideile lor infinite, legate de viata,
Eram fugarita de visele neimplinite si de anii ce i-am lasat in urma.

Ochii mi s-au inchis pentru o clipa.
Nu mai simteam durerea, nu mai simteam fericirea.
Eram sufocata de vraja visarii, eram metamorfozata.
Tu erai in urma mea si ma aparai de scanteiele subconstientului
M-ai cuprins intr-un val de caldura, si ma gadilai cu privirea ta profunda pana in adancul sufletului.
Soarele se scurgea in umbra noastra.
 Iar mainile imi tremurau de emotie cand simteam cum plutesti in sangele meu
Imi fumai zambetul intr-o secunda si imi inghiteai gandurile printr-un sarut.
Hai sa calatorim unul in bratele celuilalt si sa zburam peste granitele cunoscutului
Sa nu ne pese de altii, sa nu repetam trecutul, sa ajungem fugariti de propriile ganduri.
Eu sa fiu eu si sa fiu a ta
Tu sa fi tu si sa fi al meu
Sa nu ne oprim pana nu ajungem la infinit.


Un comentariu:

  1. Foarte profunda si foarte frumoasa poezia! Sa nu aud comentarii dalea cum faci tu mereu: "ba e naspaaa" ca te bat !

    RăspundețiȘtergere