vineri, 18 martie 2011

Ganduri Efemere

Cioburi, cioburi imprastiate peste tot in amintirea mea de pieton al vietii,
Pasesc cu grija printre spatiul si timpul ce se contopesc in culoarea pielii mele,
Zambesc, zambesc spre cerul ce se prelinge pe chipul meu amortit de vantul unui vis tarziu de primavara
Pretindeam ca sunt fericita, ca sunt mai mult decat cenusa risipita printre jar,
Voiam sa fiu sclipirea, scanteiul, dorul ametitor care te lasa inundat de ganduri, 
Voiam sa imi exersez mersul pe sfoara in timp ce privirea mea se vaporiza in visele tale.
Sunt un zambet cules din miile de fete ratacitoare care inconjurau focul incins cu pasiune.
Daca as fi fost un gand confuz pictat pe marginea cunostintelor cuiva?
Sau semnul prin care se incheia vesnicul "DE CE"
Dar sunt o enigma elucidata, o intrebare ce si-a gasit solutia cu mult timp in urma.
Nici sclipirea, nici scanteiul, nici dorul nu-mi pot reda perfectiunea dumnezeiasca,
Doar cioburi imprastiate peste tot reflecta aminitirea traita alta data.

Nici eu, nici tu, nu putem reda ceea ce cuvintele noastre neaga.
Plangem, plangem ceva ce nu vedem, ceva ce nu mai exista.
Plangem nimicul nostru pur care ne adancea dorul,
Plang puterea de a fi forma care iti definea prezenta.
Plang ceva pe care timpul si-a pus praful etern,
Plang distanta ce nu poate fi cersita nici de sufletele noastre stinghere.
Simt vartejul culorilor intrepatrunse in inima mea cand privirea ta imi nimiceste idealurile.
Insa pasii tai strambi te calauzesc spre iesirea din sfera mea,
Ma lasi intinsa pe linia sacadata a firii.
Nu, de azi nu mai am nevoie de o alta interventie divina.
De azi sunt un simplu om fara contur.

3 comentarii: